Imposibilitatea de a se sprijini pe unul sau ambele picioare din faţă sau din spate se numeşte paralizie.

Rănirile, fracturile, inflamaţiile încheieturilor, tendoanelor şi muşchilor duc la folosirea minimă a membrelor, la nesiguranţa suportării greutăţii corporale, la paralizie.

Pareza este incapacitatea de a mişca membrele sau alte părţi ale corpului cauzată de afectarea unui nerv.

Fracturile şi rănirea coloanei vertebrale, sângerările canalului spinal şi inflamaţiile sistemului nervos au ca efect o paralizie completă sau parţială.

Dacă vertebrele lobare sunt afectate, pe lângă paralizia trenului posterior se observă şi împiedicarea urinării şi defecaţiei. De asemenea, se remarcă o evidentă murdărire a regiunii anale.

Un diagnostic cert poate fi pus doar de către medicul veterinar.

Măsurile terapeutice depind de cauza paraliziei.

Paralizia provocată de răni, fracturi sau inflamaţii poate fi tratată deseori prin intervenţii chirurgicale. În parelezele bilaterale complete, perspectivele de tratament şi de vindecare sunt foarte proaste.