Pe lângă bolile căilor respiratorii şi plămânilor, cele ale tractului digestiv sunt cele mai frecvent întâlnite afecţiuni organice ale iepurilor de casă. Iepurii sunt foarte sensibili, la tulburări funcţionale. Bolile se pot împărţi în boli ale stomacului şi boli ale intestinului al căror tablou clinic nu permite, adesea, nicio delimitare între ele.

Se pot constata trei tablouri clinice tipice:

1. Balonare (a stomacului şi/sau a intestinului)

2. Constipaţie (a stomacului sau intestinului)

3. Diaree (intestin)

Balonare (meteorism)

Acest fenomen apare în special la pui, dar şi la iepurii adulţi din cauza formării de gaze în stomac. Prin fermentaţia hranei uşor alterate, cum ar fi frunze de sfeclă, trifoi proaspăt, varză, sfeclă se acumulează în stomac gaze de fermentaţie.

Simptome: iepurii sunt agitaţi, iar pe partea stângă a corpului, stomacul balonat, la o uşoară ciocănire cu degetul scoate un sunet asemănător unei tobe. Ca urmare a disfuncţiilor respiratorii şi circulatorii apărute, moartea se instalează brusc şi adesea pe neobservate.

Tratament: balonarea trebuie îndepărtată prin evacuarea gazelor din stomac cu ajutorul unei sonde de către medicul veterinar. Sunt injectate, de asemenea medicamente împotriva crampelor. Adesea, tratamentul apare prea târziu.

Preventiv, trebuie acordată o atenţie calităţii hranei administrate. Schimbarea alimentaţiei animalelor trebuie realizată treptat şi trebuie asigurată o cantitate suficientă de fân (fibră vegetală crudă). O alimentaţie unilatrală cu un conţinut sporit de albumine duce la apariţia balonărilor.

Constipaţie

O umplere exagerată a stomacului are ca efect supraîncărcarea sa şi de aici, lipsa transportului hranei până la intestinul gros. Ca rezultat, apare constipaţia. Îngurgitarea rapidă a unor cantităţi mai mari de hrană după o pauză prelungită sau a unei cantităţi de păr şi blană, în special la iepurii de Angora duce la supraîncărcarea stomacului. Mişcarea stomacului care ca efect transportul hranei în intestinul gros, nu mai are loc, de unde acumularea unei mari cantităţi de hrană în stomac. Ca şi în cazul balonării, stomacul apare clar mărit pe partea stângă. Totuşi, zgomotul de tobă nu se mai aude, Stomacul plin poate fi pipăit.

Tratamentul stomacului supraîncărcat (constipaţie) este greoi şi cu puţine şanse de reuşită. rareori se face operaţia stomacului, deşi aceasta este posibilă. Pot fi încercate şi injecţiile împotriva crampelor şi masajul uşor pentru stimularea mişcării stomacului.

Preventiv, hrana trebuie porţionată raţional pentru a se împiedica îngurgitarea exagerată.

Inflamaţia mucoasei intestinale

(Enterită hemoragică)

Inflamaţia mucoasei intestinului gros şi/sau a celui subţire are, drept consecinţă, secreţii abundente la nivelului intestinului. Conţinutul intestinal este modificat, iar mucoasa este îngroşată şi sângerândă.

Cauzele posibile sunt diverse:

- răcirea, mai ales a puilor

- alimentaşie deficitară infestată cu bacterii patogene

- paraziţi: coccidii, viermi intestinali, etc.

La început, iepurii manifestă puţine simptome. Apetitul este foarte puţin deranjat. fecalele sunt mai moi. În evoluţia ulterioară a bolii, animalele devin apatice şi fără poftă de mâncare. Pot apărea cazuri de moarte subtilă. Este posibilă şi o vindecare spontană.

Tratamentul trebuie făcut în funcţie de cauzele stabilite ale bolii. Trebuie să se ştie dacă întreţinerea sau alimentaţia iepurilor de casă este deficitară. Atacul viermilor sau coccidiilor poate fi dovedit prin analiza fecalelor şi trebui combătut cu medicamente adecvate. Tratamentul cu administrarea adaosurilor de vitamine şi minerale au dat rezultate parţiale. este important să fie înlăturaţi factorii dăunători din ambientul animalelor: o igienă corectă şi o alimentaţie adecvată sunt cele mai bune măsuri împotriva inflamaţiilor intestinale.

Dizenterie

Dizenteria este o boală intestinală care apare la pui după înţărcare şi la iepurii adulţi în vârstă de aproximativ 12 săptămâni.

Diverşi factori de risc cum ar fi răceala, o alimentaţie bogată în albumine şi cu un conţinut scăzut de fibră vegetală crudă, igiena deficitară şi atacul coccidiilor duc la apariţia şi înmulţirea bacteriilor patogene. E.coli sau clostridiilor în intestinul subţire şi în cel gros. Aceste bacterii formează toxine care atacă mai ales sistemul circulator al animalelor.

Simptome: Prin resorbţia toxinelor formate, boala evoluează rapid până la moartea animalului care survine în câteva ore (şoc enteroxic). Într-o evoluţie mai lentă a bolii, după trei până la 5 zile toxinele acţionează numai în intestin; se observă o diaree cu murdărirea regiunii anale. Iepurii sunt apatici şi consumă puţină hrană.

În evoluţia rapidă a bolii, tratamentul nu dă niciun rezultat. Prevenire se face prin recunoaşterea timpurie şi prin tratarea bolii diareice care are o evoluţie lentă, cu diverse antibiotice alese după efectuarea antibiogramei. Tratamentul cu antibiotice ar trebui să dureze mai multe zile şi ar trebui să fie însoţit de o dietă alcătuită numai din fân bun şi apă.

Preventiv, ar trebui să se acorde o mare atenţie igienei şi alimentaţiei: schimbarea hranei trebuie făcută lent, conţinutul de albumină din hrana iepurilor trebuie să nu fie prea mare în faza de înţărcare şi se recomandă chiar o dietă cu doar fân.